COLINDE DE CRĂCIUN. Colindul din Ajunul Crăciunului şi tradiţii de Crăciun

• Tweet

COLINDE DE CRÄ‚CIUN. Dintre obiceiurile româneÅŸti, cel care a ajuns aproape să se identifice cu sărbătoarea Crăciunului este colindul de Crăciun. În Ajunul Crăciunului, cete de colindători merg la casele oamenilor cântând ''Bună dimineaÅ£a la MoÅŸ Ajun''. Dacă gazda le deschide, copiii primesc nuci, covrigi, colaci, mere sau bani, se arată într-un material Agerpres.

În zilele noastre colindul de Crăciun al copiilor s-a degradat ca semnificaÅ£ie, invadând oraÅŸele, mijloacele de transport în comun, unde a căpătat aspect de cerÅŸetorie. În zonele rurale, colindul copiilor păstrează încă frumuseÅ£ea ÅŸi emoÅ£ia de altădată, cetele de colindători mergând pe uliÅ£e ÅŸi cântând ''Noi umblăm să colindăm''. În unele zone ale ţării se păstrează tradiÅ£ia ca tinerii care colindă să fie îmbrăcaÅ£i în costume populare.

Colindele de Crăciun sunt religioase ÅŸi laice. Cele religioase sunt colindele Domnului (În drum spre Vitleim, NaÅŸterea Domnului, Vestirea Păstorilor, Închinarea Păstorilor, Pornirea Magilor după stea, Închinarea Magilor) ÅŸi colindele SfinÅ£ilor (Colindul Crăciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion).

În general, capitolul teologiei creÅŸtine, cu puternice influenÅ£e de factură populară, este preferinÅ£a celor mici, mai ales în cântecele de stea, precum 'Steaua sus răsare', 'În oraÅŸul Vifleem', sau 'Trei crai de la Răsărit'.

COLINDE DE CRÄ‚CIUN. Colindele laice (sau lumeÅŸti) sunt adaptate de colindători la situaÅ£ia celor în faÅ£a cărora le cântă, adresându-se unor membri ai familie sau ai comunităţii: colind de copil mic, de fată mare, de flăcău, colindul omului bogat ÅŸi milostiv, colind de preot, de cioban, de vânător, de pescar, de marinar, colind de viteaz, de familie, de însurăţel, etc.

Unul dintre obiceiurile cele mai cunoscute ale copiilor colindători este umblatul cu Steaua. Acest obicei evocă momentul în care, la naÅŸterea lui Iisus, pe cer s-a ivit steaua care i-a călăuzit pe magi. Cele mai cunoscute cântece de stea sunt ''Steaua sus răsare'', ''Trei păstori se întâlniră'', ''O, ce veste minunată'', '' În oraÅŸul Viflaim''. Spre deosebire de colinde, transmise de la o generaÅ£ie la alta prin viu grai, cântecele de stea au fost culese în cartea lui Anton Pann, care a apărut în numeroase ediÅ£ii.

Alt obicei cunoscut este Vicleimul, o formă de teatru popular care semnifică naÅŸterea lui Iisus. Inspirat din literatura bisericească, Vicleimul păstrează detalii din colindatul cu măşti. Altă formă de teatru popular sunt Irozii, în care personajele centrale sunt împăratul Irod, pruncul Iisus, magii.

COLINDE DE CRĂCIUN. Umblatul cu capra de Crăciun

Umblatul cu capra este un obicei de Crăciun ce Å£ine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Numele acestui obicei variază de la o regiune la alta — cerb în Hunedoara, capra sau Å£urcă în Moldova ÅŸi Ardeal, boriţă în Transilvania. În Muntenia ÅŸi Oltenia capra e denumită brezaia.

Capra este însoÅ£ită de o ceată zgomotoasă cu nelipsiÅ£ii lăutari care acompaniază dansul caprei, care sare, se roteÅŸte ÅŸi se apleacă, în acelaÅŸi timp clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului ÅŸi a coregrafiei. Cercetătorii presupun că dansul caprei provine din ceremoniile sacre arhaice închinate renaÅŸterii divinităţii.

Primul colind, care se cântă la fiecare casă, în Ajunul Crăciunului, este colindul de uşă sau de fereastră. Prin aceast colind se invocă trezirea rituală a gazdelor, pentru a-i întâmpina pe colindătorii ce le aduc vestea naÅŸterii lui Hristos ÅŸi pentru a se pregăti să celebreze marea sărbătoare a NaÅŸterii Domnului: ''SculaÅ£i, sculaÅ£i, boieri mari/ Florile dalbe/ SculaÅ£i, voi, români plugari/ Că vă vin colindători/ Noaptea pe la cântători/ Åži v-aduc un Dumnezeu/ Să vă mântuie de rău/ Un Dumnezeu nou născut''. Refrenul ''Florile dalbe'', des întâlnit în poezia colindelor, are astăzi numai o valoare simbolică. Se presupune, însă, că la origine el era o formulă magică, rostită concomitent cu atingerea persoanei colindate cu o ramură înflorită de măr.

Citarea ramurii de măr în colinde, la fel ca ÅŸi folosirea ei rituală, avea rostul de a transmite omului calităţi atribuite plantei: energie ÅŸi vigoare ÅŸi este întrucâtva înrudit cu obiceiul sorcovitului de AnulNou.

După ce colindătorii termină de cântat la fereastră, gazda îi invită în casă. Primul colind pe care îl rostesc aici este colindul de masă, cântat în faÅ£a mesei de Crăciun încărcată cu colaci, nuci, mere ÅŸi alte produse tradiÅ£ionale. Sensul acestui colind este de a trece belÅŸugul, sugerat prin bogăţia ÅŸi varietatea produselor alimentare aÅŸezate pe masă, dintr-un an în altul. Urmează colindul ''cel mare'', adresat gazdei. Ceata colindă apoi, pe rând, pe toÅ£i membrii familiei.

Primul dar oferit colindătorilor este colacul, semn al belşugului. Cel care conduce grupul de colindători mulţumeşte gazdei pentru daruri.

COLINDE DE CRĂCIUN. Tradiţii de Crăciun din Ardeal

În Transilvania, în dimineaÅ£a de Ajun copiii, în grupuri de opt, nouă, se adună într-un capăt de sat ÅŸi pornesc în alai. Alt grup porneÅŸte din celălalt capăt al satului. Când începe colindul, mai întâi sunt primiÅ£i în casă băieÅ£ii, apoi fetele, căci se consideră că este bine să intre în casă întâi parte bărbătească. Gospodarii îi cheamă în curte ÅŸi le aruncă un coÅŸ cu mere. Femeile aruncă un fel de colăcei numiÅ£i colindreÅ£i ÅŸi fructe (mere). La vărsarea fructelor copiii se întrec să le adune. Numele obiceiului diferă chiar în cadrul aceluiaÅŸi judeÅ£ (''Codrea'' la Pianul de Jos, ''Bună dimineaÅ£a la MoÅŸ Ajun'', la Pianul de Sus, judeÅ£ul Alba).

Feciorii colindă după copii. Ei se organizează în ceată, cu două, trei săptămâni înainte. O singură ceată pe sat. ÎÅŸi aleg gazda, unde se adună înainte de sărbători să mai înveÅ£e colinde. În frunte merge vătaful mare, mai isteÅ£ ÅŸi dintr-o familie înstărită, ales doar pentru sărbătorile de iarnă. Vătaful mare Å£ine evidenÅ£a câÅŸtigurilor ÅŸi conduce întreaga ceată. Vătaful mic îl înlocuieÅŸte pe vătaful mare la diferite servicii, ca tocmirea muzicii.

Primul colind se cântă acasă la preot să dezlege postul. Apoi urmează celelalte gospodării din sat. Când ajung în faÅ£a unei case, colindătorii cântă la fereastră, după care gazda îi pofteÅŸte în casă. Åžeful colindătorilor întreabă dacă sunt primiÅ£i Feciorii de Crăciun. După ce cântă trei, patru colinde la uşă, cântau: ''PrimeÅŸte-ne gazdă-n casă/Åži pune colac pe masă/Lângă colac ÅŸi cârnaÅ£i/Åži-o litră de vinars''. Dacă până la terminarea colindului gazda nu deschide uÅŸa, înseamnă că nu te primeÅŸte. Atunci strigă colindătorii: ''BureÅ£i pe pereÅ£i''.

A doua zi de Crăciun, începe jocul la casa gazdei. Chemătorii sunt împodobiÅ£i cu năframe ÅŸi panglici tricolore ÅŸi merg la casele fetelor ÅŸi feciorilor să-i cheme la horă. A treia zi, feciorii vin cu muzica la biserică, unde se adună toÅ£i tinerii la joc. În a patra zi se ''îngroapă'' Crăciunul ÅŸi sunt chemate iarăşi fetele la joc.Gandul.info