IGNAT, tradiţii şi obiceiuri: De ce se taie porcul pe 20 decembrie

• Tweet

Sărbătoarea de pe 20 decembrie, cunoscută în popor sub denumirea de Ignatul porcilor sau Inătoarea, este închinată Sfântului IgnaÅ£ie al Antiohiei ÅŸi demonstrează îmbinarea practicilor păgâne cu cele creÅŸtine. 

IGNATUL, Sfântul IgnaÅ£ie Teoforul, episcop de Antiohia ÅŸi martir al Bisericii este unul din cei mai de seamă părinÅ£i apostolici. El ar fi fost pruncul luat în braÅ£e de Hristos ÅŸi dat ca exemplu de smerenie ucenicilor Săi. Pentru că nu a lepădat credinÅ£a în Hristos, a fost aruncat în arenă ÅŸi sfâÅŸiat de lei, în jurul anului 110, în timpul domniei împăratului Traian. O parte din moaÅŸtele sale se află în Catedrala episcopală din GalaÅ£i, la Schitul Darvari din BucureÅŸti ÅŸi la Mânăstirea Tismana.

Peste sărbătoarea Sfântului IgnaÅ£ie s-a suprapus, însă, un cult precreÅŸtin. Ziua de 20 decembrie este caracterizată de un demonism pronunÈ›at, fiind patronată de o pereche de reprezentări mitice: Ignatul È™i Inătoarea.

"Ca reprezentare mitică, Ignatul reuneÈ™te mai multe atribute, el este un spirit al belÈ™ugului È™i un vestitor al sărbătorii mari care urmează, figura sa fiind probabil contopită cu o divinitatea precreÈ™tină solară. De altfel această legătură este sugerată È™i de semantica numelui (ignis = foc) È™i cu practicile care au loc în această zi: sacrificiul animalului È™i trecerea acestuia prin foc", a declarat etnologul Ania Moldoveanu pentru RomaniaTV.net.

În legende È™i povestiri populare, Ignatul apare în calitatea de sfânt făcător de minuni sau de condiÈ›ie umilă din care iese cu ajutor divin sau chiar ca erou civilizator care îi învață pe oameni să se pregătească cum se cuvine pentru Crăciun.

Figura Sfântului este astfel adaptată la tradiÈ›iile românilor iar animalul sacrificat, porcul, simbol vechi al norocului, belÈ™ugului È™i fertilității, devine o emblemă a sărbătorii È™i chiar a patronului ei creÈ™tin.

Potrivit religiozităţii populare, sângele porcului, adică tocmai ceea ce, în timpul postului, se crede că ne spurcă, în timpul acestei sărbători ne purifică, fiind un paradox al purificării prin post ÅŸi sânge.

Ignatul apare femeilor care torc, perie cânepa sau spală în această zi È™i le chinuie sau chiar ucide pe cele care fac treabă. În această zi se lucrează numai până când femeile aud È›ipând porcii.

Ziua de Ignat are È™i un patron feminin, conform tradiÅ£iilor, nevasta lui Ignat, denumită Inătoare. Aceasta este reprezentată ca o femeie mostruoasă care opăreÈ™te mâinile femeilor care torc sau le mutilează È™i le ia vlaga.
Ziua de 20 decembrie reprezenta în calendarul ocupaÈ›iilor tradiÈ›ionale termenul limită al prelucrării firelor naturale.

Obieciuri de Ignat

În ziua de Ignat, pe 20 decembrie, are loc tradiÅ£ionala tăiere a porcilor. "Tăiatul porcului, activitate la care participa întreaga familie, era supus unor restricÈ›ii rituale complexe: porcii se tăiau în zorii zilei sau dimineaÈ›a; animalul era stropit cu apă sfinÈ›ită È™i aÈ™ezat cu capul spre răsărit; pe frunte sau pe ceafă se cresta  cu cuÈ›itul o cruce pe care se presăra sare; din carne se păstra câte o bucată de carne care se dăruia Sf. Ignat", mai spune etnologul pentru RomaniaTV.net.

"Femeile aveau o grijă deosebită pentru capul È™i picioarele porcului, folosite la piftii (aituri sau răcituri), preperat tradiÈ›ional care asigura sporul È™i sănătatea animalelor în gospodărie È™i se împărÈ›ea ca ofrandă pentru cei morÈ›i", arată Ania Moldoveanu.

Sfântul Ignat e zis ÅŸi Crăciunul Å£iganilor, ei fiind cei care taie porcii. Acum are loc tăierea porcilor negri, de la care se opreÅŸte sânge ÅŸi fiere, pentru vindecarea bolilor ÅŸi a frigurilor.

În popor se spune că „dacă nu tai porcul la Ignat, nu-i mai merge bine", „după Ignat, porcul slăbeÅŸte". Există, însă, sate în care porcul este tăiat a doua zi de Crăciun - precum în Vâlcea, Bacău, Prahova - sau a treia zi - DâmboviÅ£a, conform unor interdicÅ£ii privind consumul cărnii de porc în post ÅŸi în prima zi de Crăciun.

Ansamblul ritual al tăierii porcului este încheiat prin masa comună, numită "pomana porcului".

În ziua de Ignat nu se lucrează, se taie porcul ÅŸi se crede că cine nu are porc gras de Crăciun ÅŸi cuÅ£it în vreme pepenilor nu a cunoscut fericirea, potrivit expertului în folclor Irina Nicolau. Dar, potrivit tradiÅ£iei, la tăierea porcului nu trebuie să fie de faţă oameni miloÅŸi, întrucât porcul va muri greu ÅŸi carnea lui nu va mai fi bună.

Tradiţii de Ignat

• În această zi din fiecare porc tăiat i se dăruieÈ™te o bucată lui Ignat.
• Femeile pisează grâu ca sa aibă de împărÈ›it la Crăciun. Se fac un fel de turte, "Cârpele Domnului", cu miere È™i nuci care se mănâncă în ajunul Crăciunului.
• Ignat vindecă porcii de boală rea È™i tot el este cel care vine să le anunÈ›e moartea È™i să le ia sufletele.
• Porcul care nu e tăiat până în această zi nu se mai îngrașă pentru că în această noapte îÈ™i visează cuÈ›itul.
• În ziua lui Ignat e bine să vezi sânge, ca să fii ferit de boli. Cine nu are porc trebuie să taie măcar o găină.
• Copii se mânjesc cu sânge de porc pe frunte ca să fie rumeni È™i sănătoÈ™i tot anul.
• Femeile nu lipesc, nu cos, nu taie cu foarfeca pentru ca porcii să nu râme în bătătută sau să rupă rufele peste an.
• Cine nu taie porcul în această zi, i-l mânâncă lupul în cocină.
• Hainele cusute în această zi vor da junghiuri celui care le poartă. RTV.net